Alături de familie, prietenii sunt unele dintre cele mai importante persoane din
viaţa noastră. Fără aceştia, lumea ar fi mult mai rece, practic oamenii ar fi
unii pentru ceilalţi doar nişte străini. Prietenia este fundamentul care leagă
două persoane care se consideră prieteni. Ea se naşte dintr-un sentiment de
simpatie, de respect şi de stimă, faţă de o altă persoană, iar aceasta se
desăvârşeşte în momentul în care la mijloc există un ataşament reciproc între
cele două persoane. Prietenia fără aceste sentimente nu poate
exista.
Dacă la baza relaţiilor dintre două persoane stă doar un
oportunism, adică doar satisfacerea unor nevoi personale, acea relaţie nu poate
fi numită de prietenie. În urma unei relaţii de pritenie nu este urmărit
câştigul, motiv pentru care de multe ori pritenii se ajută indiferent de
consecinţele pe care vor trebui să le suporte. Confirmarea acestor cuvinte vine
şi din gândirea populară, exprimată în proverbe precum: "Prietenul la nevoie se
cunoaşte". Acest proverb vine să întărească ideea că cel mai bun prieten trebuie
să fie la dispoziţia ta atunci când ai nevoie de el şi invers, atunci când el
are nevoie de tine. Niciodată o relaţie de prietenie nu trebuie să ia în calcul
nevoile tale ci nevoile celuilalt.
Chiar dacă ne-am obişnuit să-i numim
prieteni pe mai toţi cunoscuţii noştri, în realitate, pritenii adevăraţi pot fi
număraţi pe degete. Prietenia nu e ceva care se naşte spontan. Ea trebuie
deosebită de o simplă simpatie. Este posibil ca o relaţie de simpatie între două
persoane să evolueze spre prietenie, dar aceasta din urmă are nevoie de timp şi
de mai multe situaţii în care ea să fie dovedită. Altfel spus, prietenul tău nu
este cel care îţi zâmbeşte frumos şi care pare prietenos, ci cel care de câte
ori ai avut nevoie de el a fost lângă tine.
O prietenie adevărată poate
fi deosebită de colegialitate sau de alte forme uşoare de prietenie, dacă gândim
relaţia de prietenie ca pe o relaţie familială. Un prieten adevărat trebuie să
fie precum un frate: să fie sincer, să te respecte, să te preţuiască şi să fie
pentru tine un sprijin. Niciodată un prieten, întocmai ca un frate, nu va ezita
să te apere la nevoie, dar şi să te dojenească atunci când situaţia o impune sau
să-ţi arate acolo unde ai greşit.
Atunci când vorbim de prietenie nu
este suficient să vorbim de o singură parte care este prietenoasă. Prietenia
cere şi reciprocitate. Dacă o persoană se dovedeşte a fi un bun priten este
absolut necesar ca şi cealaltă persoană să-i răspundă pe măsură. Dacă o persoană
a trecut peste dorinţele sale şi a renunţat la tot ce făcea pentru a te ajuta,
este obligatoriu ca şi tu să fii pregătit să-i acorzi sprijinul tău, oricând
cealaltă persoană ţi-o va cere.
Prietenia, ca orice sentiment uman,
trebuie întreţinută şi dezvoltată. Nu este suficient să ştii că cineva este
prietenul tău. Mereu trebuie să-i dovedeşti celuilalt devotamentul tău,
apreceria, simpatia şi stima pe care i-o porţi. Cu fiecare ocazie ivită,
pritenii adevăraţi se întâlnesc, iar dacă a trecut o perioadă fără să se vadă ei
sunt nerăbdători să se reîntâlnească.
Ca şi în alte situaţii din viaţa
umană, nici în cazul prieteniei nu trebuie urmărită cantitatea, ci calitate. Nu
este important ca numărul pritenilor să fie cât mai mare, în schimb este
importantă calitatea relaţiei de prietenie. Oricum, într-un final, vorba
proverbului, "pritenul la nevoie se cunoaşte". Atunci vom şti cu adevărat cine
ne este prieten şi cine ne este prieten doar cu numele.
